305

stau calare pe’o camila
in desertul plin de dune
si cu soarele in fata
merg ‘nainte
tot incet si mai incet
spre departare
inspre soare
si camila’i obosita
si de sete e lovita
si io’s ars
prajit
de nisip lovit
nimeni nu mai e cu mine
toti m’au parasit
si se vede’n departare
o fantana’mbietoare
dar e doar nisip
si spini
si serpi plini de venin
si’n desertul plin de dune
si cu soarele in fata
merg ‘nainte
stau calare pe’o camila
si’mi plang de mila.